Recuperarea activă a pacientului
Recuperarea activă a pacientului, mobilizarea precoce și stilul sănătos de viață al acestuia, ca elemente principale de luptă împotriva durerii cronice
RECUPERAREA ACTIVĂ A PACIENTULUI
Programul de recuperare este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizică şi psihică a pacienţilor care au suferit de diferite afecţiuni.
Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfăşurarea unei vieţi normale.
Metodele de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au acelaşi scop şi anume:
- Dobândirea unui status funcţional care să ofere independenţă şi ajutor minim din partea celorlalte persoane
- Acomodarea fizică şi psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală
- Integrarea corespunzătoare în familie şi comunitate.
Funcţiile motorii (folosirea membrelor, mersul) se recuperează după un interval relativ scurt de timp de aceea este foarte important că reabilitarea şi recuperarea fizică să se înceapă cât mai curând posibil. Pacientul este încurajat să se ridice din pat şi să încerce să facă câţiva paşi. În unele cazuri acest proces poate să dureze până ce pacientul îşi reface forţă musculară şi învaţă să păşească din nou (învaţă să meargă a doua oară).
Recuperarea iniţială variază de la un pacient la altul, în funcţie de mai mulţi factori, precum: afecţiunea de care a suferit, vârsta pacientului şi bolile asociate.
De asemenea, recuperarea necesită multă răbdare şi sprijin din partea personalului sanitar precum şi a familiei şi prietenilor.
Reabilitarea iniţială continuă şi după externarea sau transferul pacientului într-o altă secţie medicală (de recuperare medicală).
Program de reabilitare include:
- O serie de exerciţii fizice
- Tratament medicamentos (dacă este necesar)
- Consiliere psihologică
- Încurajarea activităţilor sociale (plimbările, cititul, privitul televizorului, etc)
- Participarea în diferite programe educaţionale
- Stil de viaţa sănătos
- Încurajarea unor activităţi care îi pot oferii independenţa necesară desfăşurării unei vieţi normale.
Reabilitarea este un proces îndelungat care poate să devină frustrant şi care poate să declanşeze episoade recurente de depresie. În acest caz se recomandă consilierea psihologică şi tratamentul medicamentos de specialitate. Tulburările de limbaj şi comunicare pot încetini recuperarea pacientului, astfel ca reintegrarea socială poate fi de asemenea mai grea. Este bine ca pacientul să discute cu familia despre frustrările pe care le are, pentru a trece mai uşor peste acestea.
STILUL SĂNĂTOS DE VIAȚĂ
Este compus din:
- Odihnă (somnul), odihna activă şi managementul stresului (managementul energiei)
- Alimentaţia sănătoasă şi hidratare
- Muncă şi mişcarea
- Educaţia
- Natura - Factorii naturali
Odihna: 7-9 ore pe zi - cine doarme mai puţin sau mai mult îşi scurtează viaţa.
Odihna prin somn, cel mai sănătos somn este noaptea între ora 22:00 - 23:00 până la 6:00 - 07:00 dimineaţa
Odihna poate să fie şi activă. Odihna activa sau să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează, să faci ce-ţi place în viaţă: dans, înot, muncă plăcută intensă, mişcare, exerciţiu fizic sau sport intens, cititul unei cărţi, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii prin parc (prin natură), etc.
Alimentaţia sănătoasă: mai puţină mâncare animală, proteina, grăsime animală (lapte, brânză, carne, ouă şi derivate din acestea) şi mai multă mâncare vegetală cum recomandă din ce în ce mai mulţi doctori nutriţionişti.
Hidratarea: 6-10 pahare de apă pe zi, de preferat minim 7-8 pahare (2 litri) de apă pe zi (apă şi NU: cafea, băuturi dulci sau acidulate, sucurile de pe piaţă, de preferat apă plată sau chiar de la robinet - cine îşi permite poate pune un filtru pe bază de cărbune).
Munca şi mişcarea: Munca (de preferat intensă) 8 ore pe zi. Mişcarea intensă în urma căreia să se transpire (mai ales pentru cei care au munca sedentară, munca de birou, etc.) minim 1 h pe zi sau lucrul în gospodărie, exerciţii fizice, sportul, chiar urcatul scărilor şi mersul pe jos minim 30-45 minute pe zi este sănătos.
Activităţi fizice şi controlul greutăţii. Managementul stresului (managementul energiei): Să luăm viaţa aşa cum este cu bune şi mai puţin bune să nu lăsăm necazurile, stresul să ne doboare altfel sistemul imunitar va scădea, şi la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecţiuni grave şi chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vascular cerebral (AVC), etc.
Să găsim metode de a ne relaxa, de a ne detaşa de stresul zilnic care ne poate aduce boli în viaţa astfel: ascultând muzică care ne relaxează, sau citind o carte, ieşind cu prietenii sau animalele de companie în zone cu verdeaţă în care ne putem oxigena creierul şi să ne simţim mai bine, să facem mişcare, exerciţii fizice. Sportul face ca sistemul imunitar să fie mai rezistent şi să ne simţim mai bine să fim mai rezistenţi la stres şi să prevenim şi chiar să vindecăm bolile care au fost declanşate de un stil de viaţa nesănătos.
Educaţia (care include şi autoeducaţia, dezvoltarea personală): Educaţia este un alt factor important care intră în componenţa stilului de viaţa sănătos. Stilul de viaţa sănătos înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi dar şi modul de gândire (nesănătos) cu un mod de trai şi de gândire sănătoasă constructivă, pozitivă.
Să renunţăm prin informare, educare, auto educare la obiceiurile proaste, nesănătoase şi să le înlocuim prin obiceiuri bune, sănătoase pentru noi şi cei din jurul nostru.
ELEMENTE PRINCIPALE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA DURERII CRONICE
Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boală însăşi. Ea poate fi mult înrăutăţita de către factorii de mediu şi cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută şi este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate şi adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie şi schimbări în poftă de mâncare. Efectele emoţionale includ depresie, supărare, anxietate şi teama de reimbolnavire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la muncă sa obişnuită sau la distracţiile sale.
Acuzele frecvente de durere cronică includ:
· Durerea de cap
· Durerea dorso–lombara (de şale)
· Durerea legată de cancer
· Durerea artritică
· Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor)
· Durerea psihogenă (durere datorată nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară).
Tratamentul durerii cronice de regulă implică medicamente şi terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronică includ analgezice, antidepresive şi anticonvulsivante. Diferite tipuri de medicamente ajută persoanele cu diferite tipuri de durere. De obicei folosiţi medicamente cu acţiune de lungă durată pentru durerile constante. Medicamentele cu acţiune de scurtă durată tratează durerile trecătoare.
Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul) precum şi sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii. Totuşi, prea mult sport sau deloc poate dăuna pacienţilor cu dureri cronice. Terapia ocupaţională vă învaţă cum să vă adaptaţi ritmul şi cum să vă realizaţi sarcinile obişnuite astfel încât să nu vă dăuneze. Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditaţia sau yoga) care vă ajută să vă relaxaţi. Poate ajuta şi la scăderea stresului.
Schimbările de stil de viaţa sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea şi nu moţăitul ziua trebuie să ajute. Renunţarea la fumat de asemenea, deoarece nicotina din ţigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puţin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.
Majoritatea tratamentelor pentru durere nu vă vor anula complet durerea. În schimb, tratamentul vă reduce gradul de durere pe care îl aveţi şi de câte ori apare. Vorbiţi cu doctorul pentru a afla cel mai bun mod de a vă controla durerea.